Ce te învață majoritatea cărților de dezvoltare personală

    O să presupun că nu e pentru prima dată când te întâlnești cu termenul „dezvoltare personală”, mai ales după traducerea în română a „The Subtle art of not giving a f*ck - Mark Mason”, „Atomic Habits - James Clear” și alte câteva titluri „basic” din această categorie.

    Ideea e următoarea, aceste cărți nu sunt noi, nu sunt revoluționare și în niciun caz nu îți vor rezolva miraculos toate problemele în câteva zile, însă ceea ce le face atât de populare în insta stories este limbajul abordat - modern, plin de sictireală și vorbe pe care românul le aude și le folosește on a daily basis.

De ce sunt populare acum?

Pe scurt: au fost traduse în română ( dacă se poate numi traducere ce au făcut ei din cărțile alea ), bookstagramerii au avut timp de ele iar conceptele din cărți sunt chestii neplăcute auzului ( adevăruri ofensatoare ) transmise prin cuvinte plăcute auzului, mai ales în rândul celor tineri ( mai ales în cărțile lui Manson ).

Ce te învață de fapt aceste cărți?

    Înainte de a mă lungi cu articolul iată o listă cu ce vei regăsi în majoritatea cărților din această categorie:

• Lumea e nedreaptă cu toată lumea, iar asta o face dreaptă.
• Oamenii sunt egoiști. Trăiam și vânam pe cont propriu până să apară comunitățile. ( Încă avem acel început de coadă la finalul coloanei și dinți în plus, așa că e greu să crezi că unele obiceiuri se uită rapid).
• Toate dezamăgirile, regretele și chestiile care produc durere sunt necesare dezvoltării.
• Real is rare.
• În compania ta ești mereu tu, astfel ai datoria să fi una plăcută.
  
• Emoțiile sunt omenești, datoria ta este să îți observi reacția la ele pentru a avea control asupra lor.
• Mereu o să ne căutam o persoană „a noastră”, iar atunci când o găsim ne împiedicăm în stereotipuri, frica de opinia altora și alte copilărisme.
• Social Media e cel mai dăunător loc în care să-ți petreci timpul liber. Îți este indusă ideea că tot ce vezi e fericire și că aceasta e cauzată de bani.
  
• În fiecare carte de genul o să găsești afirmația „ cartea asta nu e ca oricare alta ”, totuși toate îți spun aceleași chestii cu alte cuvinte.

Cărui public îi sunt adresate acest tip de cărți?

    În general tinerilor. De ce? Pentru că aceste informații sunt de fapt lecții de viață pe care un adult rațional și le va însuși până la 30 de ani.

    Noi, tinerii, avem nevoie de astfel de cărți, deoarece avem prea multe informații și alegeri de făcut încât avem nevoie de o asigurare că totul va fi bine. E plăcut să îți spună cineva că la 30 de ani insultele de genul „ești gras/ urât/ prost” îți vor ajunge fix acolo unde nu soarele nu prea bate sau că roata nu trebuie inventată de tine, e ok să fi doar un om și nimic spectaculos.

Traducerea

    Am citit „The Subtle Art of Not Giving a F*ck” și „Everything is F*cked up” de la Mark Manson înainte ca acestea să fie traduse, și mai important, înainte să fie în trending.

    Îi ador stilul lui Manson de a vorbi, așa pe limbajul nostru însă tot farmecul cărții se pierde la traducere și nu neapărat din cauza limbii ci mai degrabă a cenzurii. Am observat că varianta în română e un fel de pistol cu apă pe lângă exprimarea folosită în varianta originală și asta mă neliniștește cumplit.

    Fără acea exprimare rămâi doar cu ideile generale și atât, așa că dacă vrei ca acea carte să aibă un impact asupra vieții tale pune mâna și citește-o în engleză!

Bookstagramers

    Categoria asta de utilizatori ai Instagramului sunt cei care citesc, iar mai apoi recomandă sau nu o carte, lor le sunt datorate creșterile în vanzări a multor cărți de care români nu s-ar fi apropriat altfel, iar cărțile lui Manson nu fac o excepție.

Merită să citești cărți de dezvoltare personală?

    Da.

    Cu cât aflii mai repede unele chestii cu atât ai un avantaj în viață și ești scutit de a mai trece prin anumite chestii cu ochii închiși.

    Ideea e să le citești cu scopul de a învăța ceva.

P.S.: Prima carte o vei pune la story să vadă lumea că citești, la a doua (asta dacă ai citit-o pe prima) ideea de a face story îți va piere pentru că vei știi cât de puțin le pasă oamenilor de tine, precum și că la fel se va întampla și cu articolul acesta. 😉